Ieri ,adunare de prezentare a delegaţilor. Mulţi delegaţi, mai puţin public. Nu mi-a părut rău că m-am dus, am cunoscut câţiva tineri care par interesanţi. Numai să se ţină în continuare de comunitate . Sunt interesaţi sau cred că vor putea face o carieră la Federaţie? H.K. spune, şi nu numai el, că tinerii care sunt angajaţii noştri nu au reuşit să se afirme în altă parte, n-au destulă ambiţie sau capacitate să caute provocări mai mari. Poate că are dreptate. O carieră în sensul larg al cuvântului îşi faci unde ai un orizont mai larg. Eu ştiu că, după ce m-am pensionat, deşi -am gândit şi la revistă, am spus că este ultima soluţie, mi s-a părut că are un impact prea mic. Vroiam un câmp mai larg de activitate. Şi asta după 57 de ani. D-apoi la 25, 30 sau 35!. H.K. mi-a vorbit şi despre incapacitatea noastră de a atrage vârfurile intelectualiăţii evreieşti, care ar da un alt prestigiu comunităţii, Federaţiei. După părerea mea, explicaţia este asemănătoare cu cea dinainte. Ei vor un public mai larg, audienţă mai mare, să se impună în societatea românească (sau feanceză, engleză, americană, vezi Norman Manea). Dacă am fi 800 000, cum eram înainte de război, poate, dar nu e sigur, Sebastian a vrut să fie scriitor, intelectual român în primul rând, calitatea de evreu i-a fost pe undeva impusă de soartă de istorie. Ce putem oferi noi, cei câteva mii unui âRadu Cosaşu, Paul Cornea sau alţii? De ce mă zbat eu, care nu mă pot compara cu ei, să-mi menţin colaborarea la Adevărul, deşi e din ce în ce mai greu? Aşa că, degeaba ne zbatem, nu vor veni către noi, sau numai din când în când, aşa cum au fost la alegerile din CEB. Dacă alegerile din Federaţie n-ar fi prin delegaţi ci dorecte, poate s-ar mobiliza mai mulţi, miza e destul de mare, dar aşa? În sfârşit, vom vedea ce se va întâmpla săptămânile viitoare, în primul rând la alegerile delegaţilor.
Subiectul tinerilor este unul dintre cele mai interesante nascute de acest proces electoral.
RăspundețiȘtergereAcuzati ca ar fi manevrati, ca ar vrea schimbarea de dragul schimbarii si tot asa...
Doar si prin aceste discutii generate implicarea tinerilor e salutara.
Subiectul tinerilor angajati in comunitate e unul demn de discutat. In evaluarea lor cred ca proritar ar putea fi sablonul rezultatelor muncii prestate.
E adevarat ca unora dintre ei li s-au dat anumite pozitii destul de nepotrivite iar acest fapt tinde sa aduca prejudicii si angajatului si angajatorului si partenerilor de activitate interni si externi.
La fel de adevarata e ca aceasta comunitate e o mama a aproape tuturor ranitilor dar pe alta parte se poate pune si o alta intrebare: cati tineri neimplicati in comunitate care ar face diferenta am putea numi?
Ar mai exista o varianta, la care din pacate se pare ca nu v-ati gandit: aceea ca un tanar (sau unii dintre tineri) considera ca cea mai mare provocare e sa reusesti, chiar daca demografia si sansele sunt potrivnice, sa contribui la crearea premiselor unei vieti vii evreiesti.
RăspundețiȘtergereCu tot regretul, nu pot sa nu constat ca sunt prea multi acei intelectuali (a propos - cum definiti Dumneavoastra un intelectual), pe care ii stimez, ii respect, ii citesc cu placere, dar care sunt evrei doar cu numele, lipsindu-le orice legaturi de cultura, traditie si chiar de "simtire" evreiasca.
Ei bine, cel putin pentru unii din acesti tineri cea mai mare provocare, si cea mai mare realizare, este sa reuseasca sa aiba si copii lor, cand ii vor avea, o comunitate evreiasca in care sa creasca.
O comunitate care sa fie facuta si din altceva decat carti si conferinte, din spectacole si monologuri interminabile.
Poate pentru acesti tineri a fi evreu inseamna nu numai a fi parte dintr-un popor care a dat x premii Nobel, z academicieni si y oameni de cultura, dar si a reinvia niste traditii, niste obiceiuri, un mod de a fi, macar cat permit circumstantele societatii noastre unei comunitati minuscule si fragmentate.
E foarte placut sa-l citesti pe Shalom Alehem sau pe Victor Rusu, dar poate fi foarte placut sa traiesti, macar in parte, in felul personajelor ilustrate de ei.
... asa ca, va rog, inainte de a judeca, incercati sa va ganditi ca exista oameni pentru care aceste lucruri sunt mai importante decat sa-si vada numele publicat undeva, sau sa devina directorul unei firme!
... si ar fi bine ca multi oameni sa-si aduca aminte de faptul ca lucrurile care lor le sunt straine nu inseamna ca sunt si gresite, si ca traditia noastra considera ca principala caracteristica a lui Moshe este aceea ca a fost un om modest.
Cu respect,