alegeri

Ieri ,adunare de prezentare a delegaţilor. Mulţi delegaţi, mai puţin public. Nu mi-a părut rău că m-am dus, am cunoscut câţiva tineri care par interesanţi. Numai să se ţină în continuare de comunitate . Sunt interesaţi sau cred că vor putea face o carieră la Federaţie? H.K. spune, şi nu numai el, că tinerii care sunt angajaţii noştri nu au reuşit să se afirme în altă parte, n-au destulă ambiţie sau capacitate să caute provocări mai mari. Poate că are dreptate. O carieră în sensul larg al cuvântului îşi faci unde ai un orizont mai larg. Eu ştiu că, după ce m-am pensionat, deşi -am gândit şi la revistă, am spus că este ultima soluţie, mi s-a părut că are un impact prea mic. Vroiam un câmp mai larg de activitate. Şi asta după 57 de ani. D-apoi la 25, 30 sau 35!. H.K. mi-a vorbit şi despre incapacitatea noastră de a atrage vârfurile intelectualiăţii evreieşti, care ar da un alt prestigiu comunităţii, Federaţiei. După părerea mea, explicaţia este asemănătoare cu cea dinainte. Ei vor un public mai larg, audienţă mai mare, să se impună în societatea românească (sau feanceză, engleză, americană, vezi Norman Manea). Dacă am fi 800 000, cum eram înainte de război, poate, dar nu e sigur, Sebastian a vrut să fie scriitor, intelectual român în primul rând, calitatea de evreu i-a fost pe undeva impusă de soartă de istorie. Ce putem oferi noi, cei câteva mii unui âRadu Cosaşu, Paul Cornea sau alţii? De ce mă zbat eu, care nu mă pot compara cu ei, să-mi menţin colaborarea la Adevărul, deşi e din ce în ce mai greu? Aşa că, degeaba ne zbatem, nu vor veni către noi, sau numai din când în când, aşa cum au fost la alegerile din CEB. Dacă alegerile din Federaţie n-ar fi prin delegaţi ci dorecte, poate s-ar mobiliza mai mulţi, miza e destul de mare, dar aşa? În sfârşit, vom vedea ce se va întâmpla săptămânile viitoare, în primul rând la alegerile delegaţilor.

Laszlo Alexandru

Criticul literar şi sociologul Laszlo Alexandru din Cluj,pe care-l apreciez foarte mult,a scris, sub titlul "Sare-n ochi, Vivat Academia", un articol în care critică vehement intenţia Academiei Române de a premia pentru 2007 lucrarea lui Sorin Lavric de reconsiderare a mişcării legionare. Este o propunere de-a dreptul şocantă, ţinând cont de victimele legionarilor, şi aici nu mă refer la evrei ci la oamenii politici şi de cultură români. Chiar a uitat Academia de Nicolae Iorga sau de Virgil Madgearu? Culmea ironiei, s-a vorbit , anul trecut, de acordarea unui premiu al Academiei lucrării "Rabinii din spaţiul românesc", de Baruh Tercatin şi Lucian Zeev Herşcovici. Este oare un fel de contraatac? Deocamdată "Rabinii "nu a fost premiat, după părerea mea nici nu ar fi cazul, are foarte multe slăbiciuni de documentare, stil, puncte de vedere, dar acum nu despre asta e vorba. Este de neînţeles cum în anul 2010 se vrea reconsiderarea unei ideologii atât de nocive din toate punctele de vedere ca legionarismul. Oare aşa se înţelege democraţiai şi libertatea de opinie în România? Există limite, cel puţin ale bunului simţ. Articolul lui Laszlo Alexandru urmează să apară în "Tribuna "din Cluj. Intelectuali din Cluj vor să iniţieze o listă de protest împotriva intenţiei Academiei. Ar fi bine ca să ne alăturăm cât mai mulţi.